Tradiţia creştină spune despre Crăciun că era proprietarul sălaşului unde Fecioara Maria l-a născut pe Pruncul Iisus, iar soţia lui, Crăciuneasa, a ajutat-o la naştere. În această zi, păinea se aşază sub masă pentru noroc, iar sub faţa de masa se pune pleavă de grâu, pentru belşug. Împotriva deochiului sau a farmecelor, în cele patru colţuri ale mesei se pun seminţe de mac sau usturoi. Tradiţia spune că, de Crăciun, se deschide cerul, iar cei care sunt buni îl văd pe Dumnezeu stănd la masă cu sfinţii şi îngerii.
Pe 24 decembrie este Ajunul Crăciunului, iar obiceiurile specifice acestei zile sunt de natură religioasă. Din dimineaţa acestei zile până spre miezul nopţii, cete de copii între cinci şi paisprezece ani merg cu „ Moş Ajunul” – text augural scurt care anunţă venirea colindătorilor.
Tot în această noapte, Moş Crăciun vine la copii şi le pune cadouri sub brad. Deşi nimeni nu ştie cu siguranţă cum ajunge Moşul în casele oamenilor, toate poveştile îşi păstrează nota de mister. Unii copii cred că intră pe fereastra, alţii cred ca un betigaş fermecat îl ajută să se facă mic şi să pătrundă prin gaura cheii, iar alţii consideră că Moşul vine pe hornul casei.
Crăciunul, 25 decembrie pâna în secolul XIX, românii au sârbatorit Anul Nou în ziua de Crăciun. Pentru că aceasta avea o importanţă atât de mare, Biserica a suprapus acestei date sărbătoarea Naşterii Domnului. Aceasta se sărbatoreşte pe 6 ianuarie, aceasta dată fiind doar o Naştere spirituală prin botez. Crăciunul este un zeu solar întâlnit la popoarele indo-europene, specific teritoriului locuit de către geto-daci. Acest zeu era întruchipat de Saturn la romani şi de Mithra la persani. Denumirea de „moş” reprezintă vârsta zeului la sfărşitul anului calendaristic, care trebuie să moară şi să reînvie anul următor.
Perioada sărbătorilor de iarnă este împărţită în două: între Ignat (20 decembrie) si Crăciun (25 decembrie) era perioada nefastă; atunci se deschideau mormintele, iar sufletele morţilor circulau printre vii. De Ignat se sacrifica porcul, substitutul unei divinităţi preistorice. Acum sunt tolerate abaterile de la normele sociale; acestea amintesc de saturnaliile romane. Mos Craciun nu ţine de tradiţiile populare romănesti, ci este un împrumut apusean târziu, atestat prin secolul al XIX-lea.
