PRAZNICUL NAŞTERI DOMNULUI – CRĂCINUL

Crăciunul e cea mai frumoasă și magică sărbătoare din an

Crăciunul inseamna să stai la lumina bradului, să asculti colinde, să stai și să te bucuri alături de familia ta, să te bucuri de cadourile primite de la cei dragi și în primul și în primul rând să-i iubesti pe cei dragi. În fiecare an la data de 25 decembrie, creştinii ortodocşi români sărbătoresc Praznicul Naşterii Domnului. La Ecica din păcate şi nu numai, de căteva decenii sărbătorile de Crăciun şi-au pierdut farmecul lor de odinioară. Şi doar oamenii mai în vârstă îşi amintesc acuma cu regret şi povestesc cu nostalgie-n suflet de acele minunate timpuri când în seara de ajun copii cutrierau străzile satului, umblând „cu Steaua” ceea ce simboliază pe cei trei crai de la Răsărit respectiv magi, care aflând despre naşterea Domnului nostru Iisus Hristos au pornit ca să i se închine, ducându-i în dar aur, smirnă şi tâmăie şi care necunoscând drumul au fost călăuziţi de o stea pănă la locul sfânt. Iar vocile armonioase ale colindătorilor răsuneau târziu în noapte pe la ferestrele, fiecarei case, vestind Naşterea Mântuitorului în ieslea cea săracă şi umilă din Peştera Betleemului.


În timp ce-n ziua Naşterii Domnului aproape toţi creştinii satului, cu mic cu mare se îndreaptă spre biserică spre acest lăcaş sfânt „ plin de lumină” şi miresme îmbătătoare de tâmăie ca să asiste la Sfânta Liturgie şi să înalţe rugăciuni către Dumnezeu, adresându-şi unii altora tradiţionala urare de „Hristos s-a Născut”. Şi tot în ziua Sfântului Crăciun cete de colidători se abăteau pe la casele fiecărui creştin şi colindau de cu zori şi pănă noaptea târziu. De ani în şir din păcate aceste datini şi obiceiuri străvechi, păstrate din moşi, stămoşi au dispărut. Nu mai pornesc în seara de ajun, cete de colindători, nu le mai aude vocea lor cântând ca altă dată;”Trei crai de la răsărit”, „Doamne a tale cuvinte”, „Moş Crăciun”, „O ce veste minunată” etc.
Numărul oamenilor credincioşi a scăzut în special din rândurile celor tineri. Aceste datini şi obiceiuri sunt încă de mult pe cale de dispariţie, au fost date uitări. Nu mai vezi copii şi tineri ducându-se ca altădată „cu colacul” pe la rude , naşi, vecini. Totuşi splendida atmosferă de Sărbătoare în ultimi câţiva ani a fost întrodusă în căminele unor creştini prin intermediul colindelor şi cântecelor spirituale care ne face de fiecare dată să ne simţim mai bine şi să ne bucurăm cu toţi de Marele Praznic.

S. B.