Castelul Corvinilor din Hunedoara, cetatea medievală
În cadrul unui program/proiect a avut loc traseu/ vizitarea şi cunoaşterea vieţii culturale şi istorice a oraşului Hunedoara, obiectivul de referinţă fiind vizitarea Castelului Corvineştilor, a personalităţii marcante a voievodului Iancu de Hunedoara.
De-a lungul vizitei, obiectivele culturale vizitate au avut un impact pozitiv, care a îmbogăţit orizontul istoric, aceştia având ocazia de a cunoaşte viaţa din trecut.
S-au putut admira sălile amenajate în stil vechi, adăpostind obiectele care aparţineau voievodului. S-a prezentat cum era viaţa oamenilor de demult, în acelaşi timp relaxându-se ascultând povestirile despre istoria locului şi locuitorii lui.
Un bun prilej de a cunoaşte mai bine valorile culturale şi istorice ale locului, fiind o ocazie bună de a aprecia adevărata valoare. Vizitarea castelului a stârnit curiozitatea, păşind parcă într-un alt timp, intrând în legătură cu viaţa şi tradiţia înaintaşilor noştri.
Castelul Corvinilor, numit și Castelul Huniazilor sau al Hunedoarei, este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România. Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Iancu de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.
Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Iancu de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări.
Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățindu-l cu turnuri, săli și camere de onoare. În aripa castelului numită Matia se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”. D. V. / M. V.
